• Web Hosting
• Guestbooks
• Hit Counter
• Forums
• Blogs
• Mailing List
• Free Web Hosting

TRADUCEREA  SOFTURILOR

TRADUCEREA  PROGRAMELOR  DE  CALCULATOR

Autor : Alexandru Bogdan Munteanu

INTRODUCERE

    Traducerea programelor de calculator în limba folosită uzual de către cei care le utilizează este unul din aspectele esenţiale care le pot determina succesul. Piaţa de softuri este extrem de variată şi concurenţială, pentru fiecare activitate ce poate fi realizată cu ajutorul calculatorului existînd de obicei mai multe (uneori chiar foarte multe) programe care au facilităţi similare. Succesul unui program în defavoarea celorlalte este dat de gradul în care satisface cerinţele utilizatorilor şi le măreşte productivitatea, ca şi de gradul de confort în folosire. Bineînţeles că în principal este vorba de prezenţa de cît mai multe facilităţi, de stabilitate în funcţionare şi de o interfaţă cît mai intuitivă (cu care se interacţionează cît mai uşor). Însă una dintre cerinţele importante este şi prezenţa unei interfeţe traduse în limba folosită de utilizator în existenţa sa de zi cu zi.

    Traducerea softurilor are şi un alt aspect extrem de important. Multe persoane se simt inhibate atunci cînd au de-a face cu aparate în care sînt înglobate caracteristici aparţinînd unor tehnologii informaţionale de dată foarte recentă. Pentru unii oameni contactul cu o maşină "gînditoare" complexă cum este calculatorul este generator de anxietate pentru că au impresia că nu vor reuşi s-o "stăpînească", adică ei nu cred că ar putea vreodată să comande o astfel de maşină şi să o facă să execute exact activităţile pe care le doresc. Unul din obstacolele care trebuie depăşite pentru a învinge un astfel de complex este familiarizarea cu interfaţa care permite comunicarea om-maşină. O interfaţă care prezintă opţiunile şi comenzile unui aparat (sau ale unui soft) în limba de zi cu zi a utilizatorului este mult mai prietenoasă şi îl ajută pe acesta să înţeleagă mai uşor modul în care poate folosi la maximum facilităţile oferite de aparatul (softul) respectiv. Tot ea îl ajută să iasă din încurcătură atunci cînd se confruntă cu o situaţie mai complicată, de exemplu atunci cînd a fost dată o comandă greşită sau a apărut o defecţiune tehnică. O interfaţă care foloseşte un limbaj uşor de înţeles stimulează folosirea aparatului (softului) mai multă vreme, garantînd că utilizatorul se va ataşa de produsul respectiv şi ca urmare va cumpăra în mod aproape sigur şi modelele (versiunile) apărute ulterior. De asemenea un utilizator care este mulţumit de modul în care interacţionează cu un aparat (soft) îl vă recomanda probabil şi altora, avînd deci un rol important în succesul pe piaţă al produsului respectiv.

    Scopul principal al traducerilor este crearea unui jargon tehnic românesc în domeniul informaticii, adică a unui limbaj specializat pentru acest domeniu, similar cu cele care există deja pentru arhitectură, medicină sau alte domenii ştiinţifice sau tehnice. Acesta trebuie să stea la baza comunicării între persoanele ce schimbă informaţii legate de calculatoare şi de activităţile desfăşurate cu ele. Un astfel de jargon poate fi creat numai avînd ca bază limba română şi regulile ei gramaticale, ortografice şi de pronunţie. Comunicarea bazată pe un amestec de cuvinte englezeşti şi româneşti, fără respectarea regulilor limbii române este incorectă şi ineficientă, tocmai din cauza dificultăţii de a scrie şi de a pronunţa cuvintele englezeşti pentru un vorbitor non-nativ, la care se adaugă problemele create de derivarea, articularea, conjugarea unor cuvinte străine care nu se pliază regulilor gramaticale ale limbii române. Folosirea termenilor româneşti deja existenţi, inventarea unora noi şi eventual românizarea ca scriere şi pronunţare a unor termeni străini, reprezintă modalitatea cea mai bună de deprindere şi de transmitere a cunoştinţelor din domeniul informaticii. 

UNELTE  AJUTĂTOARE

    Cea mai importantă unealtă pentru un traducător este propriul creier, pentru că în mai mult de 80% din situaţii traducătorul nu va avea nevoie de nimic altceva pentru a realiza o traducere bună. Dar pentru ca să se ajungă la o astfel de performanţă trebuie ca în prealabil unealta "supremă" a traducătorului să fi fost adusă cît mai aproape de perfecţiune în ce priveşte stăpînirea limbilor între care se face traducerea. Acest lucru este extrem de important, dar din păcate este de multe ori trecut cu vederea sau socotit neesenţial.

    Indiferent că se face traducerea dintr-o limbă străină în română sau din română într-o limbă străină, stăpînirea la un nivel cît mai ridicat a ambelor limbi este absolut necesară. Stăpînirea unei limbi implică posedarea de cunoştinţe cît mai avansate în domeniul vocabularului, gramaticii şi discursului (scris şi vorbit) în ce priveşte limba respectivă. Familiarizarea cu operele literare importante clasice şi moderne scrise în limbile între care se face traducerea este şi ea de dorit, pentru că ajută la obţinerea unei exprimări mai naturale. Evident că în cazul traducerilor de texte care se referă strict la anumite domenii de activitate profesională (inginerie, medicină, arte, etc.) este nevoie şi de o familiarizare cu jargonul de specialitate aflat în uz în ambele limbi, ca şi cu stilul de exprimare folosit în textele de specialitate.

    În concluzie cei trei piloni ai unei traduceri bune sînt :

• Folosirea unui vocabular adecvat (format atît din termeni obişnuiţi, cît şi din cei de specialitate)
• Respectarea strictă a regulilor gramaticale
• Stil de exprimare clar şi cît mai apropiat de limbajul natural (cel folosit în mod obişnuit) scris şi vorbit

    Aceste principii se aplică şi traducerii de softuri unde o traducere elegantă în exprimare, adecvată d.p.d.v. al termenilor folosiţi şi corectă gramatical are foarte mari şanse să fie adoptată de cît mai multă lume.

    2. DICŢIONARELE

    2.1. DICŢIONARELE  DE  TRADUCERE

    2.1.1. Englez - Român

    Majoritatea softurilor au interfaţa în limba engleză, deci evident că pentru a le traduce avem nevoie de un dicţionar englez-român cît mai bun. Putem să folosim un astfel de dicţionar sub formă de soft, aşa cum este Everest sau putem să folosim un dicţionar online. Există multe situri care propun cîte un dicţionar englez-român ce poate fi consultat direct din exploratorul de internet, iar lista lor se afla în pagina Legaturi Traduceri.

    2.1.2. Englez - Francez, Spaniol, Portughez, Italian

    Limba română face parte din limbile romanice la fel ca franceza, spaniola, portugheza şi italiana. Relaţia cu limba franceză e mai specială pentru că româna conţine multe cuvinte preluate din franceză în special în cursul secolelor 19 şi 20. Pentru un traducător de softuri cunoaşterea limbii franceze este importantă pentru că traducerea unui anumit termen în franceză îl poate ghida asupra alegerii termenului din română, în cazul în care termenul românesc nu există sau nu este atît de evident. Într-o măsură ceva mai mică se poate apela la ghidarea după traducerea existentă în alte limbi romanice. Un foarte bun dicţionar englez-francez există pe situl WordReference , care are şi avantajul ca îndeplineşte în acelaşi timp şi funcţiile de dicţionar englez-spaniol şi englez-italian.

    2.2. GLOSARELE  DE  TERMENI 

    Glosarele sînt dicţionare cu termeni de specialitate, adică termeni aflaţi în jargonul unui anumit domeniu de activitate. Pentru traducătorii de softuri sînt importante glosarele cu termeni informatici, dar pot fi necesare dupa caz şi glosare din alte domenii, precum cel al fotografiei (în cazul în care se traduce de exemplu un soft de prelucrare a imaginilor), al muzicii (cînd se traduce un soft de editare a fişierelor audio), etc. Lista cu glosare de termeni traduşi în română e prezenta în pagina Legaturi Traduceri. Există de asemenea şi un glosar informatic cu termeni în franceză .

    2.3. DICŢIONARELE  EXPLICATIVE

    Există situaţii cînd un termen de tradus nu are încă un corespondent în limba română. În aceste cazuri traducătorul va trebui fie să preia termenul originar (pe care să-l adapteze specificului limbii române, în speţă caracterului ei fonetic), fie să inventeze unul nou. La inventarea unui termen nou el trebuie să se ghideze după înţelesul termenului respectiv, adică trebuie să ştie precis ce vrea el să spună. Pentru aceasta se impune consultarea unui dicţionar explicativ sau a unei enciclopedii. În caz că nici una din aceste metode nu dă rezultate satisfăcătoare, motorul de căutare Google poate fi folosit pentru găsirea unor pagini unde este menţionat şi eventual explicat termenul respectiv.

    2.4 DICŢIONARELE  DE  SINONIME  ŞI  ANTONIME

    Consultarea unui dicţionar de sinonime este necesară atunci cînd a fost găsit deja un corespondent în limba română pentru termenul de tradus, însă se ia în calcul şi posibilitatea existenţei unui alt termen şi mai potrivit. Sau e nevoie pur şi simplu de un termen mai scurt, pentru că acela găsit nu se încadrează corespunzător în interfaţa softului şi este afişat trunchiat (amputat). Dicţionarul de antonime e de folos cînd se ştie precis care este în limba română opusul termenului pe care-l căutam. Aceste două tipuri de dicţionare sînt înglobate în bazele de date ale dicţionarelor explicative existente online.

    3. TRADUCERILE  DEJA  EXISTENTE

    Găsirea unui corespondent potrivit pentru un termen dintr-o limbă străină este posibilă şi dacă se consultă traducerile deja existente. Dacă există deja o traducere (fie şi incompletă) pentru softul pe care îl traducem putem să ne uităm să vedem dacă găsim acolo termenul în cauză sau putem consulta traducerile existente ale softurilor din aceeaşi categorie sau chiar şi din alte categorii, dacă termenul are o folosire mai generală.

    4. MANUALELE  DE  UTILIZARE 

    Manualele detaliate de utilizare a softurilor (Photoshop, CorelDraw, etc.) publicate de editurile româneşti sînt o sursă bună pentru familiarizarea cu terminologia româneasca folosită în domeniul softurilor. Pentru unele softuri specializate (în special din domeniul multimedia) pot fi consultate şi manualele în română ce vin cu unele aparate precum televizoarele, camerele foto-video, combinele audio, etc.

    Manualele de utilizare a softurilor sau fişierele de ajutor puse la dispoziţie în formă electronică (instalate odată cu softurile respective) pot fi folosite pentru a deduce semnificaţia unui termen, lucru care ajută mult la traducerea lui sau la crearea unui termen corespunzător în română.

    5. FORUMURILE  ŞI  GRUPURILE  DE  DISCUŢII

    Forumurile şi grupurile de discuţii cu tematică axată pe traduceri pot fi găsite în pagina Legaturi Traduceri .

   Cea mai mare parte a autorilor de softuri au creat forumuri speciale pe siturile lor pentru ca utilizatorii să-şi exprime opiniile, să raporteze buguri, să sugereze îmbunătaţiri, etc. În aceste forumuri se găseşte de obicei şi o secţiune dedicată traducerilor numită "Translation" sau "Localization" (de ex. FDM, BitComet, Maxthon) unde se găsesc informaţii despre realizarea traducerilor, adresa de poştă electronică unde să fie trimise, codarea suportată, etc.

ASPECTE  GENERALE

    Utilizatorul unui soft interacţionează cu interfaţa grafică a acestuia pentru a da comenzi în scopul realizării unor acţiuni de către programul de calculator. Interfaţa unui soft este alcătuită dintr-o multitudine de elemente grafice (ferestre, meniuri, butoane, bare, panouri, etc.) care folosesc pentru identificare fie şiruri de text, fie iconiţe (pictograme). Şirurile de text ("text strings") sînt folosite în special în cazul meniurilor, iar iconiţele ("icons") în cazul butoanelor. Unele elemente grafice folosesc însă atît şiruri de text cît şi iconiţe, de exemplu butoanele cu etichete (inscripţionate ori flotante) sau chiar meniurile (pentru toate comenzile sau doar pentru unele din ele). Şirurile de text sînt localizate în interiorul fişierului executabil al programului şi pot fi văzute utilizînd un soft precum Resource Hacker (modificarea lor cu RH nu este recomandată deoarece în cele mai multe cazuri executabilul programului nu va mai funcţiona).

    Activitatea traducătorului de softuri constă în traducerea acestor şiruri de text în aşa fel încît interfaţa grafică să devină inteligibilă pentru un utilizator ce nu cunoaşte limba în care a fost scrisă interfaţa originală. Cei mai mulţi autori de softuri sînt interesaţi de traducerea acestora în cît mai multe limbi, pentru că ştiu că astfel vor deveni accesibile şi pentru cei care nu cunosc limba interfeţei originale şi deci numărul de utilizatori va creşte (uneori foarte mult). Din această cauză programatorii creează un fişier special ("fişier de limbă" - "language file") care conţine toate şirurile de text din interfaţă şi îl pun la dispoziţie fie în dosarul de instalare a softului, fie pe situl producătorului. Fişierul în cauză este de obicei în format text (dar are extensia .lng, .ini, .xml sau alta) şi poate fi prelucrat cu orice editor de text. Traducătorul trebuie doar să înlocuiască şirurile originale cu unele în limba în care traduce şi să redenumească fişierul text în aşa fel încît numele să indice despre ce limbă e vorba respectînd convenţia de denumire stabilită de producătorul softului (de ex. Romanian.ini, rom.lng, lang_ro_ro.xml).

    În cazul în care producătorul softului nu pune la dispoziţie un fişiere de limbă este totuşi posibil să traducem softul folosind programe de traducere specializate, cum sînt de exemplu AppTranslator, Multilizer, Passolo, etc. Acestea funcţionează într-un fel ca şi Resource Hacker, însă spre deosebire de acesta sînt capabile să genereze fişiere executabile perfect funcţionale avînd interfaţa tradusă. Ele prezintă multe facilităţi utile cum este de exemplu aceea de auto-traducere a şirurilor identice, însă dezavantajul folosirii lor este determinat de faptul că de obicei costă de la cîteva sute de euro în sus.

    Unele softuri pot fi traduse folosind platforme de traducere online cum sînt Launchpad sau Babelzilla. Acestea permit munca foarte uşoară în echipă, care este esenţială în cazul traducerii unor softuri complexe cum sînt sistemele de operare.

    2. CONVENŢII  DE  TRADUCERE

    2.1 Corectitudinea  Terminologică

•   Traducerea trebuie sa conţină pe cît este posibil termenii româneşti deja încetăţeniţi şi folosiţi în materialele existente (pe hîrtie sau digitale) care se referă la domeniul de activitate în care va fi folosit softul (de ex. editare de text, fotografie, multimedia, etc.).
•   În cazul în care un anumit termen nu are un corespondent romanesc bine stabilit el poate fi căutat, inventat sau adaptat dupa termenul străin (cu respectarea particularităţilor ortografice ale limbii române).

    2.2 Corectitudinea  Gramaticală  şi  Ortografică

•   Traducerea trebuie să nu conţină greşeli gramaticale (dezacorduri, conjugări greşite, folosire incorectă a prepoziţiilor / conjuncţiilor, etc.) sau ortografice (cuvinte cu litere lipsă sau în plus, cuvinte cu litere duble incorecte, folosire greşită a cratimei, etc.).
•   Traducerea trebuie să conţină diacritice şi acestea să fie afişate corect, adică să se utilizeze codarea adecvată (Unicode sau Windows-1250) suportată de interfaţa softului.

    2.3 Corectitudinea şi Coerenţa Stilistică

    Traducerea trebuie să fie corectă şi coerentă în ce priveşte stilul folosit în exprimare (descrierea acţiunilor determinate de comenzile date calculatorului, prezentarea opţiunilor de folosire a softului, etc.) şi în adresare (interacţiunea utilizator - calculator).

    Corectitudinea stilistică implică păstrarea stilului folosit în textul original. Cu alte cuvinte opţiunile stilistice (timpurile verbelor, terminologia, etc.) folosite de autorul softului trebuie respectate. Pentru softurile obişnuite (cele de prelucrare a textelor, imaginilor, filmelor, etc.) această convenţie nu ridică probleme pentru că stilul folosit este unul sec ("serios") şi este adoptat de marea majoritate a autorilor de softuri. Însă în ceea ce priveşte softurile de tipul jocurilor pe calculator lucrurile se schimbă, pentru că diversitatea tematicilor abordate în jocuri se reflectă pregnant în stilul limbajului folosit în interfaţă, astfel că traducerea unui şuter ("shooter") de genul Halo care se desfăşoară într-o atmosferă futuristă este complet diferită stilistic de traducerea unui joc de roluri ("role-playing game") de genul Elder Scrolls care se desfăşoară într-o atmosferă medievală.

    Există trei abordări stilistice diferite referitoare la traducerea comenzilor date calculatorului:

•     Stilul Direct => se traduce întotdeauna o acţiune exprimată printr-un verb în engleză în corespondentul ei tot sub formă de verb în română (de ex. termenul englezesc "Copy" este tradus "Copiază").
•     Stilul Impersonal - Distant => o acţiune directă exprimată printr-un verb în engleză e transformată în descrierea acţiunii şi e exprimată printr-un substantiv în română (de ex. termenul englezesc "Delete" este tradus ca "Ştergere").
•     Stilul Mixt => se foloseşte exprimarea distantă pentru titlurile meniurilor (de ex. termenul englezesc "Edit" este tradus "Editare") şi exprimarea directă pentru comenzile din meniuri (de ex. termenul englezesc "Close" este tradus "Închide").
•     Nu există pe moment o convenţie acceptată de toţi traducătorii în ceea ce priveşte modul de exprimare folosit, însă varianta cu exprimarea directă întotdeauna (Editează>Copiază, Caută>Găseşte) pare cea mai eficientă d.p.d.v. al păstrării fluxului acţiunii şi al redării impresiei unei acţiuni aflate în desfăşurare (a se compara cu Editare>Copiere, Căutare>Găsire sau cu Editare>Copiază, Căutare>Găseşte).

    Interacţiunea dintre utilizator şi calculator se desfăşoară prin intermediul comenzilor date de utilizator şi a reacţiilor calculatorului. De exemplu utilizatorul dă o comandă ("Close") pentru închiderea unui fişier nesalvat iar calculatorul cere o confirmare din partea utilizatorului ("Do you want to save the file before closing it ?"). Traducerea comenzilor date de utilizator a fost dezbătută mai sus.

    În ce priveşte răspunsul calculatorului există două abordări :

•     Stilul Direct => calculatorul i se adresează utilizatorului într-un limbaj direct ca de la egal la egal (la "per tu") şi deci traducerea ar suna aşa : "Doreşti să salvezi fişierul înainte de a-l închide?".
•     Stilul Politicos => calculatorul i se adresează utilizatorului cu deferenţă, ca unui superior (sau stăpîn) şi deci traducerea ar suna aşa : "Doriţi să salvaţi fişierul înainte de a-l închide ?".
•     Ambele abordări sînt acceptate şi folosite, cea de-a doua într-o măsură mai mare. Adresarea directă poate părea nepoliticoasă însă în fapt nu e vorba de aşa ceva (o exprimare cu adevărat ireverenţioasă ar suna cam aşa : "Fraiere, salvează fişierul înainte de a-l închide !"). Calculatorul nu există ca entitate vie, el este doar un aparat ce funcţionează pe baza unor programe preîncărcate în el, ca urmare nu poate fi nerespectuos. Adresarea directă din partea calculatorului poate avea farmecul ei şi poate stîrni uneori zîmbete care ajută la eliminarea fricii de tehnologie pe care o au unele persoane.   

    2.4 Optimizarea Traducerii pentru Limba Vorbită

    O traducere trebuie sa fie bună atît ca exprimare scrisă, cît şi ca exprimare orală. Cu alte cuvinte orice termen sau frază din traducere trebuie să poată fi pronunţate în conformitate cu regulile de pronunţie ale limbii române, deci să fie perfect inteligibile de cei care ascultă şi să poată fi scrise de aceştia fără a întreba care este modul corect de ortografiere. Din această cauză este recomandat ca termenii preluaţi din limbi străine să fie adaptaţi particularităţilor fonetice ale limbii romane. De exemplu termenul englezesc "driver" poate fi tradus ca "draiver".

    2.5. Adaptarea Traducerii la Codarea Suportată de Interfaţa Grafică

    Semnele unui alfabet (de ex. cel latin, chirilic, etc.) sînt afişate de calculator în conformitate cu nişte aşa-numite "pagini cu coduri" (codpagini , "codepages" în engleză) care sînt tabele ce asociază un anumit semn (de ex. litera R) cu o anumită secvenţă de biţi (un număr format din 0 şi 1, de ex. 11101010). Două astfel de pagini cu coduri sînt Windows-1250 (folosit pentru limbile din Europa de Est şi Centrală ce folosesc alfabetul latin, de ex. româna, maghiara, poloneza, ceha, etc) şi Windows-1252 (folosit pentru limbile din Europa de Vest, de ex. franceza, engleza, germana, spaniola, etc.). O altă pagină cu coduri (codpagină) folosită este ISO 8859, cu variantele ISO 8859-1, ISO 8859-2, ISO 8859-16, etc. Pentru a se depăşi unele limitări ale codpaginilor Windows şi ISO a fost pus la punct standardul Unicode. Acesta a fost creat pentru a permite afişarea corectă la calculator a semnelor din toate limbile, nu numai a celor dintr-o anumită regiune geografică. Codarea Unicode va fi folosită în viitor de toate softurile ce rulează pe calculator, dar la acest moment nu este încă generalizată.

     Textul în limba română trebuie să respecte codarea suportată de interfaţa softului (Unicode sau Windows-1250). Din punctul de vedere al traducătorului softurile se împart în două mari categorii, cele care suportă codarea Unicode (UTF-8 sau Unicode simplu) în interfaţă şi cele care nu o suportă. Pentru acestea din urmă trebuie folosită codpagina Windows-1250. Codarea Unicode este singura care afişează literele Ș şi Ț în mod corect, adica S şi T cu virgulă dedesubt. Codarea Windows-1250 nu poate afişa decît Ş şi Ţ (S şi T cu sedilă dedesubt), care deşi sînt acceptabile, nu sînt formele corecte din limba română. Oricum este recomandat să fie folosite chiar şi variantele cu sedilă decît să nu se folosească deloc diacritice.

    2.6. Adaptarea Traducerii la Spaţiul Disponibil

    Traducerea unui text sau a unui termen simplu trebuie să se încadreze în spaţiul pus la dispoziţie de elementul grafic al interfeţei pe care urmează să fie afişat. De aceea este recomandat să fie folosiţi termeni româneşti cît mai scurţi ("e" în loc de "este"), dar care în acelaşi timp să redea bine sensul termenilor originali. În 99 % din cazuri traducerea poate fi adaptată în aşa fel încît să se încadreze în spaţiul disponibil (cu menţiunea că uneori acest spaţiu este extensibil). În restul de 1 % din cazuri se pot folosi termeni prescurtaţi.    

    3. ACTIVAREA  SUPORTULUI  COMPLET PENTRU  LIMBA  ROMÂNĂ  ÎN  SO  WINDOWS

    3.1 Suportul pentru Scrierea în Limba Română

    Se recomandă ca la instalarea SO Windows să se aleagă Româna ca limbă implicită, ceea ce va duce la instalarea mapării de tastatură specifica limbii române. Dacă nu s-a făcut acest lucru se procedează în modul descris mai jos :

    Windows Vista :

• Se urmează traseul : Start > Control Panel > Clock, Language and Region > Change keyboards or other input methods.
• Se va deschide o multifereastră numită Text and Language Options la tabul Keyboards and Languages.
• Se face clic pe butonul Change Keyboards.
• Va apare o multifereastră numită Text Services and Input Languages la tabul General.
• Se face clic pe butonul Add. Apare fereastra Add Input Language.
• În fereastra Add Input Language se extinde arborele Romanian şi se bifează mapările Romanian (Standard), Romanian(Legacy) şi Romanian (Programmers), apoi se face clic pe butonul OK. Putem previzualiza în prealabil mapările facînd clic pe butonul Preview.
• La secţiunea Default input language (limba de tastare implicită) trebuie aleasă din meniul derulant opţiunea Romanian (Romania) - Romanian (Standard) şi apoi se face clic pe butonul OK.

    În acest moment va apare în Bara de Sarcini ("Taskbar") o mică bară numită Bara de Limbă ("Language Bar"). Una din iconiţele de pe ea simbolizează o tastatură. Făcînd clic pe ea putem alege maparea de tastatură dorită : Romanian (Standard), Romanian(Legacy) sau Romanian (Programmers). Pentru scrierea în standardul Unicode trebuie aleasă maparea Romanian (Standard). Pentru scrierea în standardul Windows-1250 trebuie aleasă maparea Romanian (Legacy). Maparea Romanian (Legacy) are o particularitate, anume că are literele Y şi Z inversate pe tastatură şi de asemenea simbolurile (*, &, +, etc.) sînt puse pe alte taste decît cele obişnuite.

    Windows XP :

• Se urmează traseul : Start > Control Panel > Regional and Language Options > Change keyboards or other input methods.
• Se va deschide o multifereastră numită Regional and Language Options.
• Se face clic pe tabul Languages, apoi pe butonul Details.
• Va apare o multifereastră numită Text Services and Input Languages la tabul Settings.
• Se face clic pe butonul Add. Apare fereastra Add Input Language.
• În meniul derulant Input Language se alege Romanian.
• În meniul derulant Keyboard layout se alege Romanian (Standard).

    În acest moment va apare în Bara de Sarcini ("Taskbar") o mică bară numită Bara de Limba ("Language Bar"). Una din iconiţele de pe ea simbolizează o tastatură. Făcînd clic pe ea putem alege maparea de tastatură dorită.

  3.2 Suportul pentru Afişarea Corectă a Limbii Române în Interfaţa Softurilor Non-Unicode

    Windows Vista :

• Se urmează traseul : Control Panel > Clock, Language and Region > Regional and Language Options.
• Se face clic pe tabul Administrative.
• Se face clic pe butonul Change system locale.
• În minifereastra Regional and Language Settings se alege din meniul derulant opţiunea Romanian (Romania) apoi se face clic pe butonul OK.
• Se reporneşte sistemul pentru intrarea în vigoare a noii setări.

    Windows XP :  

• Se urmează traseul : Start>Control Panel>Regional and Language Options
• Se face clic pe tabul Advanced.
• Se alege din meniul derulant opţiunea Romanian (Romania), apoi se face clic pe butonul OK.
• Se reporneşte sistemul pentru intrarea în vigoare a noii setări.

REALIZAREA  TRADUCERII

EDITOR  DE  TEXT

SOFT  SPECIALIZAT

PLATFORMĂ  ONLINE

    1.1 Tipurile de Fişiere de Limbă

    Cel mai uşor mod de a realiza o traducere pentru care există un fişier de limbă este folosirea unui editor de text. În cele ce urmează va fi explicată folosirea softului EditPad Lite, care are cîteva avantaje asupra folosirii editorilor incluşi în Windows (taburi, căutare avansată, definire de profiluri pentru tipurile de fişiere, etc.) şi este gratuit. EditPad Lite este unul din puţinele editoare care suportă codarea Unicode, lucru care îl recomandă şi mai mult. Dar bineînţeles că poate lucra şi cu codul de pagina Windows-1250.

    Trebuie să ne asigurăm că folosim pentru traducere un font care suportă Unicode şi afişeaza corect literele speciale ale alfabetelor limbilor din Europa Centrală şi de Est (pentru română acestea sînt : ă, â, î, ş, ţ). Cîteva din fonturile care respectă aceste două condiţii sînt: Arial, Verdana, Times New Roman, Consolas, Segoe UI, Courier New. De exemplu dacă dorim să folosim fontul Arial în EditPad Lite facem clic pe meniul "Opţiuni" şi apoi pe "Font" pentru a apare o minifereastră cu patru meniuri, trei alăturate pe orizonatală şi unul aşezat în partea de jos. Alegem în primul meniu fontul "Arial", în al doilea aspectul "Regular" şi în al treilea dimensiunea 12. În meniul numit "Script" alegem opţiunea "Central European". În final facem clic pe butonul OK şi de acum înainte EditPad Lite va folosi acest font pentru toate documentele prelucrate cu el. Pentru Notepad şi Wordpad se face clic pe meniul "Format" şi apoi pe opţiunea "Font", după care se procedează ca şi la EditPad Lite.

    Fişierele de limbă se găsesc de obicei în formatele :

• LNG (FreeCommander, Free Download Manager, etc.)
• INI (GreenBrowser, GreatNews, etc.)
• XML (BitComet, DC++, Notepad++, etc.)

    Fişierele LNG şi INI sînt fişiere TEXT simple şi au o formatare minimă. Fişierele XML sînt fişiere TEXT complexe scrise în limbajul XML. Ele sînt asemănătoare d.p.d.v. al structurii cu fişierele de tip HTML folosite pentru paginile web. În cazul fişierelor XML trebuie respectată foarte strict sintaxa limbajului XML, altfel fişierul de limbă tradus nu va fi folosit de către soft sau va fi afişat incorect.

    1.2 Stabilirea Codării

    Ca o regulă (aproape) generală fişierele de tipul XML suportă codarea Unicode, iar fişierele de tipul LNG şi INI suportă codarea Windows-1250. Însă deşi majoritatea softurilor se încadrează în această categorisire, există şi excepţii. De exemplu GreatNews are un fişier de limbă în format INI, dar suportă codarea Unicode, iar pe de altă parte Notepad++ are fişierul de limbă în format XML însă nu suportă codarea Unicode, ci doar pe cea Windows-1250. Ca lucrurile să fie şi mai complicate există softuri (FeedReader) care suportă codarea Unicode pe cea mai mare parte a interfeţei, însă în anumite locuri (de ex. etichetele cu titlurile ferestrelor) suportă doar Windows-1250. Cea mai bună soluţie pentru a stabili care codare e suportată de interfaţă este să se scrie în fişierul de limbă ȘȚ în loc de titlul primului meniu al interfeţei ferestrei principale (care e de obicei "File") şi să se salveze fişierul cu codarea Unicode. Dacă literele Ș şi Ț sînt afişate corect înseamnă că este suportată codarea Unicode. Dacă în loc de ele se văd nişte semne indescifrabile înseamnă că trebuie să folosim Windows-1250.    

    În EditPad Lite putem defini de la început care codare să fie asociată cu un anume tip de fişier. Mergem pe traseul Opţiuni > Configurează tipurile de fişiere. Se ve deschide o fereastră unde trebuie să facem clic pe butonul Nou şi să definim fiecare tip de fişier pe care dorim să-l folosim:

•     Fişierele LNG : În partea dreaptă a ferestrei în cîmpul "Descriere" scriem "LNG" şi în cîmpul "Măşti ale fişierelor" scriem "*.lng". La secţiunea (tabul) "Codare" lăsăm "Windows 1250 : Central European" sau alegem această opţiune din meniul derulant dacă este selectată implicit altă codare. Apăsăm în final pe butonul OK.
•     Fişierele INI : În partea dreaptă a ferestrei în cîmpul "Descriere" scriem "INI" şi în cîmpul "Măşti ale fişierelor" scriem "*.ini". La secţiunea (tabul) "Codare" lăsăm "Windows 1250 : Central European" sau alegem această opţiune din meniul derulant dacă este selectată implicit altă codare. Apăsăm în final pe butonul OK. Excepţie : Unele fişiere INI trebuie salvate în format Unicode (UTF-8), pentru că softul respectiv suportă această codare în interfaţa sa. Dacă nu le salvăm în format Unicode ele vor fi afişate corespunzător, însă vor apare literele Ş şi Ţ (S şi T cu sedilă), în loc de variantele corecte Ș şi Ț (S şi T cu virgulă).
•     Fişierele XML : În partea dreaptă a ferestrei în cîmpul "Descriere" scriem "XML" şi în cîmpul "Măşti ale fişierelor" scriem "*.xml". La secţiunea (tabul) "Codare" alegem din meniul derulant "Unicode, UTF-8". Apăsăm în final pe butonul OK.

    În Notepad (sub Windows Vista) stabilim codarea la prima salvare a fişierului de limbă :

•     Dacă interfaţa softului tradus nu suporta Unicode va trebui să scriem în fişierul de limbă folosind maparea de tastatură numită Romanian (Legacy) şi să salvăm fişierul (File>Save As) în format ANSI (aceasta este dealtfel opţiunea implicită în meniul "Encoding" din fereastra de salvare, nu trebuie să facem nici o manevră specială).
•     Dacă interfaţa softului tradus suportă Unicode va trebui să scriem în fişierul de limbă folosind maparea de tastatură numită Romanian (Standard) şi să salvăm fişierul (File>Save As) în format UTF-8 (aceasta este dealtfel opţiunea implicită, nu trebuie să facem nici o manevră specială). Dacă opţiunea UTF-8 nu este selectată automat în meniul "Encoding" va trebui s-o selectăm în mod manual.

    1.3 Traducerea Propriu-Zisă

    Pentru toate softurile ai căror autori doresc să fie traduse se pune la dispoziţie un fişier de limbă, adică un fişier în limba engleză cu toate textele ce apar în interfaţa softului. Acest fişier este fie instalat o dată cu softul (cel mai frecvent), fie poate fi descărcat de pe situl producătorului de la secţiunea "Descărcări" ("Downloads") sau de la secţiunea "Traduceri" ("Translations", "Localization", "Languages", etc.). Traducătorul trebuie să facă o copie după fişierul de limbă engleză şi să o redenumească după limba în care doreşte să-l traducă, de ex. va redenumi English.lng în Romanian.lng. Apoi trebuie să deschidă fişierul într-un editor de text (EditPad, Notepad, Wordpad, etc.), cu menţiunea că opţiunea de încadrare a textului ("word wrap") trebuie să fie dezactivată. Mai jos se vor folosi în scop demonstrativ anumite culori pentru sublinierea unor simboluri, dar traducerile nu trebuie să conţină litere colorate pentru că vor fi salvate în format text simplu, deci culoarea nu va fi păstrată.

    1.3.1 FREE  DOWNLOAD  MANAGER

    Luăm ca exemplu pentru început softul Free Download Manager, cel mai bun descărcător de fişiere gratuit. Acesta are inclus un fişier de limbă engleză care se găseşte după instalare în subdosarul "Language". Facem o copie după el, o redenumim rom.lng şi o deschidem cu EditPad Lite, după ce în prealabil am creat profilul pentru fişierele LNG aşa cum a fost prezentat mai sus (codarea folosită trebuie să fie Windows-1250).

    Partea de început a fişierului arată astfel :

VERIFICAREA  TRADUCERII

    Corectarea ortografică este prima etapă a verificării şi ea se face extrem de uşor pe un fişier text. Se poate pur şi simplu reciti fişierul text sau se poate folosi modulul de corectare ortografică românească prezent la unele editoare de text. În fapt se recomandă citirea pentru că modulele de corectare nu sînt foarte eficiente din cauza prezenţei tagurilor în engleză sau a semnelor de tipul ampersanzilor.

    Ajustarea lungimii şirurilor traduse este a doua etapă şi presupune verificarea încadrării traducerilor în spaţiul pe care-l au la dispoziţie. Pentru aceasta trebuie deschise toate meniurile, date toate comenzile, citite toate opţiunile şi chiar forţat programul să efectueze operaţii nepermise, în aşa fel încît să fie afişate mesajele de eroare.

    Verificarea sintaxei fişierelor XML. Limbajul XML are o sintaxă care trebuie respectată cu stricteţe. Dacă după traducerea unui fişier XML acesta nu e acceptat de către soft şi în locul lui e folosit cel de limbă engleză sau dacă este afişat incorect înseamnă că undeva există o greşeală de sintaxă. Există posibilitatea ca din cauza oboselii sau neatenţiei traducătorul să fi alterat unul sau mai multe taguri. De exemplu poate că a dorit să actualizeze fişierul de limbă română şi atunci a copiat un pasaj din cel mai nou fişier de limbă engleză, pasaj care era absent în fişierul românesc. Dacă în procesul de copiere/lipire nu a fost preluat în întregime pasajul original, adică nu au fost selectate inclusiv parantezele ascuţite de la începutul şi sfîrşitul pasajului, atunci fişierul XML în care se lipeşte pasajul va fi nefuncţional şi va fi respins de către soft sau va fi afişat incorect. Se poate întîmpla şi procesul invers, adică la ştergerea unui pasaj să rămînă din el o paranteză ascuţită sau la lipirea unui text să fie introdus un element suplimentar.

CORECT

INCORECT (lipseşte < în faţa lui Open Torrent)

    Dacă se copiază incomplet textul de mai sus prin omiterea parantezei ascuţite dinaintea tagului "Open Torrent" şi se lipeşte apoi în fişierul de limbă română acesta nu va fi acceptat şi va fi încărcat cel de limbă engleză. O greşeală minoră poate deci la prima vedere anula o muncă de multe ore. Însă găsirea tagului deteriorat este un lucru uşor şi se poate trece apoi la repararea lui. Evident că nu se pune problema să se verifice toate parantezele dintr-un fişier XML, acest lucru ar lua foarte mult timp. Pentru a găsi tagul problematic facem dublu-clic pe fişierul XML şi el se va deschide în exploratorul de internet implicit (Internet Explorer, Firefox, etc.) care ne va afişa un mesaj de eroare. De exemplu Internet Explorer ne va afişa următorul mesaj :

    Se vede uşor că la sfîrşitul mesajului ne este prezentat tocmai tagul căruia îi lipseşte paranteza ascuţită iniţială, iar dacă îl inspectăm cu atenţie în comparaţie cu tagul din fişierul original de limbă engleză putem observa imediat elementul lipsă. Firefox va prezenta un mesaj asemănător însă ne va indica şi rîndul (linia) din fişier unde se află tagul scris greşit. Se procedează identic pentru găsirea şi a altor taguri alterate. În momentul în care au fost corectate toate greşelile, fişierul de limba română va fi acceptat de către soft. Toate fişierele de limbă în format XML trebuie deschise la finalul traducerii în exploratorul de internet pentru a se verifica corectitudinea sintaxei limbajului XML.

ACTUALIZAREA  TRADUCERII

    Traducătorul trebuie să fie la curent cu apariţia versiunilor noi ale softurilor pe care le-a tradus şi de aceea trebuie fie să le viziteze regulat siturile, fie să se aboneze la fluxurile de ştiri ("RSS/Atom feeds") ori la buletinele de ştiri ("newsletters") puse la dispoziţie de autorii softurilor. Uneori autorii pun la dispoziţie versiuni imature ale softurilor în forumurile de discuţii, iar traducătorul care doreşte să fie la zi le poate descărca şi traduce.

    Traducerea şirurilor noi  

    În cazul traducerilor bazate pe fişiere de limbă actualizarea este uşoară şi constă în traducerea şirurilor nou apărute în fişier odată cu versiunea cea mai recentă a softului. Pentru ca aceste şiruri să fie descoperite rapid se recomandă copierea fişierului de limbă engleză de la versiunea veche a softului şi păstrarea lui pentru a fi ulterior comparat cu fişierul de la versiunea nouă după instalarea acesteia din urmă. Compararea se face cu ajutorul modulelor de evidenţiere a diferenţelor ("diff") care sînt prezente în editoarele de text pentru programatori sau cu softurile specializate. O listă cu cele mai bune softuri de evidenţiere a diferenţelor este prezentată mai jos. Unele softuri permit doar evidenţierea rîndurilor unde se găsesc modificările, dar altele permit chiar indicarea precisă a modificărilor (cuvinte, punctuaţie, etc.). Pentru compararea unor fişiere scrise în alte limbi decît engleza este recomandată folosirea unor softuri compatibile cu codarea Unicode (U).

    Evidenţierea diferenţelor cu PSPad  

    Să luam ca exemplu evidenţierea diferenţelor existente în fişierele de limbă de la două versiuni ale lui BitComet. Înainate de a începe trebuie să mergem în Panoul cu Opţiuni [Settings>Program Settings] la secţiunea "Text difference" şi să debifăm opţiunea "Ignore Char Case" (Ignoră Caseta Caracterelor), pentru ca astfel să fie evidenţiate şi diferenţele legate de schimbarea casetei literelor (minuscule/MAJUSCULE). Se deschide apoi în PSPad fişierul de limba engleză vechi (lang_en_us.xml), salvat înainte de instalarea versiunii noi. Apoi se merge pe traseul Tools>Text Differences>Text Diff with this file. Se va deschide o fereastră de explorare unde trebuie să găsim şi să selectăm fişierul de limbă nou (care e în subdosarul "lang" din dosarul de instalare). Se va deschide un tab nou care are cele două fişiere puse unul lîngă altul într-o fereastră împărţită (scindată) pe verticală. Pentru început facem clic pe butonul "Tile Vertical" din bara de unelte a tabului de comparare, pentru ca ferestrele să fie suprapuse una peste alta (fişierul vechi se va afla deasupra celui nou). În acest fel putem vedea mai bine diferenţele dintre două fişiere care nu au încadrarea ("word wrap") activată, aşa cum sînt fişierele de limbă.

    Cele două fişiere comparate sînt derulate sincron cu ajutorul barei de derulare sau a mausului. În partea din dreapta există nişte bare colorate care ne arată unde anume în fişiere există diferenţe (rînduri adăugate sau înlăturate, cuvinte modificate, etc.). Putem face clic pe barele colorate pentru a ajunge în locurile respective sau putem face clic pe butonul "Find Next" din bara de unelte a tabului pentru a merge la prima diferenţă aflată dedesubtul poziţiei cursorului din text. Modificările la traducere le facem bineînţeles pe fişierul în limba română, pe care putem să-l deschidem în editorul de text preferat (EditPad, Notepad, Wordpad, etc.) sau chiar în PSPad într-un tab nou. Vedem numărul liniei unde se află o modificare şi căutăm linia respectivă în fişierul de limbă română, apoi facem ajustările necesare.

TABEL  CU  SOFTURI  TRADUSE